Scoicile mă duc în rai și-mi deznoadă amintirile

Scoicile mă duc în rai…

Cine s-ar gândi că din februarie încep să visez la luna mai, o lună superbă și colorată ca o cutie muzicală. Întorci o cheiță și te bucuri pe rând de simfoniile primăverii. Mintea îmi aleargă spre cireși japonezi în plină explozie de floare. Spre scoicile care mă duc în rai și-mi deznoadă amintirile. Apoi mintea mea înconjoară minuni de orașe ce doar în mai mă atrag magnetic. Cu parfum de Lisboa, cu alura unei Firenze, cu gust de Paris.

Și totuși în mai anul trecut am suspinat ca Ovidius pe malurile Tomisului, după midii coapte în vin și usturoi. O nebunie gurmandă deloc potrivită cu dorința de siluetă primăvăratecă a veșnicelor Penelope. Și totuși am comis o superbă plimbare în familie la Eforie.

Îmi deznoadă amintirile, #goodmood

Scoici ce merită toate aplauzele

Scoici ce merită toate aplauzele

Dincolo de șampania comandată pe terasă să aud marea atunci când sorb liniștea unei binemeritate vacanțe, Hotel Europa ne-a amintit de vremea copilăriei soțului meu. Lui îi amintește de părinți și copilărie, de veri nenumărate petrecute doar acolo. Mie îmi amintește de bucuria lui atunci când îmi povestește cât de puțin ai nevoie pentru a fi fericit. O porție de scoici cu roșii, măsline, ceapă și vin ? Un pește uimitor preparat cu fructe de mare și flori de cireș ? Sau o paella cu midii și mult usturoi. Fericirea se savurează, e drept. Înghițitură după înghițitură ca o felie de tort. Fericirea la Hotel Europa poartă semnătura unui deliciu care te duce, oricând dorești, la frontiera nevăzută dintr-un casual dining marin și un foarte stilat ambient.

Și așa se face că în sfârșit de februarie eu visez cu ochii deschiși la scoicile înăbușite în fine art culinar și la următoarea deschidere a Hotelului Europa. Abia aștept să sorb din nou fericirea de a-mi aminti. #gustuldebine !

Material redactat de Cristiana Chioncel